Soluții – viciile ascunse ale autovehiculelor ce fac obiectul contractelor de leasing

Ce zice legea?

Potrivit art. 12 lit. a) din OG 51/1997: „În temeiul contractului de leasing, locatarul/utilizatorul are următoarele drepturi: a) de acţiune directă asupra furnizorului, în cazul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistența tehnică, service-ul necesar în perioada de garanţie şi post garanție, locatorul/finanțatorul fiind exonerat de orice răspundere;”.

În literatura de specialitate[1] s-a arătat că: „De asemenea, potrivit art. 12 din O.G. nr. 51/1997, utilizatorul are dreptul de acţiune directă asupra furnizorului în cazul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistența tehnică, serviciul necesar în perioada de garanţie. Faţă de textele mai sus indicate, Tribunalul arbitral apreciază că, pe fond, nu se poate invoca în sarcina pârâtelor I şi II vreo culpă, constând în încălcarea unei clauze din contractul de leasing, acţiunea formulată de reclamantă având ca obiect rezilierea contractului şi plata de daune nefiind întemeiată, locatarul garantând pe utilizator numai pentru folosința liniștită, şi nu pentru folosința utilă a lucrului. Folosința utilă a lucrului este garantată numai de furnizor.”

          Ce putem cere?

În situaţia în care există defecțiuni ale autovehiculelor achiziționate în leasing, care fac improprie sau îngreunează utilizarea autovehiculului, se poate solicita furnizorului autovehiculului, în mod direct:

·       înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia;

·       înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, însă lipsit de vicii;

·       daune-interese.

Deşi textul de lege prevede şi posibilitatea solicitării încetării contractului de vânzare-cumpărare cu restituirea autovehiculul şi restituirea preţului plătit (rezoluțiune) şi posibilitatea de reducere corespunzătoare a preţului, în cazul contractelor de leasing, clientul nu este parte şi în contractul de achiziție a autovehiculul, astfel că nu este în drept să solicite aceste două variante de soluții.

Mai este foarte important de notat, că atunci când se ajunge în faţa instanţei, la cererea vânzătorului, instanţa, ţinând seama de gravitatea viciilor şi de scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum şi de alte împrejurări, poate să dispună oricare altă măsură dintre cele trei menţionate supra. Cu alte cuvinte, dacă noi am cerut înlocuirea bunului vândut, instanţa poate dispune înlăturarea viciilor de către vânzător pe cheltuiala sa.

În privinţa daunelor, se pot solicita cheltuielile efectuate de beneficiarul contractului de leasing, în perioada cât nu s-a putut folosi de bunuri, adică rata la contractul de leasing, polița CASCO, asigurarea RCA, cheltuieli cu ridicarea mașinii şi transportarea acesteia la service ş.a.

Totodată, cu titlu de daune interese mai pot fi solicitate şi sumele de bani de care beneficiarul contractului de leasing a fost lipsit ca urmare a defecțiunii autovehiculului, cu titlu exemplificativ: echivalentul contractului de închiriere încheiat pe un alt autovehicul similar pentru înlocuirea celui defect, echivalentul contractelor anulate din cauza faptului că mașina s-a defectat şi unele transporturi nu au putut fi efectuate deşi erau programate, ş.a.

          Cui cerem?

Potrivit textului mai sus indicat, oricare dintre variantele de mai sus pot fi solicitate direct furnizorului autovehiculului. În măsura în care acesta nu se conformează, se poate formula cerere de chemare în judecată împotriva furnizorului.

          Care sunt condiţiile pentru care putem obține cele de mai sus în cazul funcționării improprii a autovehiculului?

Potrivit art. 1707 alin. (1) şi (2) Cod Civil: „(1)Vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuințării la care este destinat sau care îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic.

(2)Este ascuns acel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistență de specialitate, de către un cumpărător prudent şi diligent.”

Potrivit acestui din urmă  text de lege, pentru a discuta despre un viciu ascuns se impune ca: (1) viciul să fie ascuns, adică să nu poată fi descoperit decât cu asistență de specialitate de către un cumpărător prudent şi diligent; (2) viciul să existe în momentul predării bunului; (3) viciul să facă improprie utilizarea bunului sau să micșoreze valoarea acestuia.

Raportat la prima condiţie, în doctrina de specialitate se arată că viciul ascuns este „viciul de calitate constând într-o defecțiune (în general, de structură) a unei mărfi ce nu poate fi constatată prin simpla examinare exterioară a produsului şi nici prin metodele curent uzitate la recepția făcută de cumpărător, ci se manifestă şi poate fi constatată doar în timpul utilizării acelui produs”[2].

De exemplu, dacă discutăm despre o defecțiune la filtrele de particule şi la sistemele de Adblue, acestea nu puteau fi descoperite decât cu asistență de specialitate.

Raportat la cea de-a doua condiţie, se impune ca viciul să existe la momentul predării bunului. Sub acest aspect, s-a arătat în literatura de specialitate că „Nu este necesar ca viciul să se fi manifestat anterior predării, ci doar de la data predării să existe cauza, chiar dacă viciul se manifestă ulterior. În practică, s-a subliniat că este îndeplinită condiţia anteriorității, deci se poate angaja răspunderea vânzătorului, dacă germenele viciului este anterior, chiar dacă efectul se manifestă după încheierea contractului”[3].

De exemplu, necesitatea de a apela la un timp nefiresc de scurt după achiziție la service: în repetate rânduri pentru remedierea aceleiași probleme; nu se identifică cauza defecțiunii deşi a fost solicitat service-ului acest aspect în repetate rânduri; defectarea rapidă a autovehiculului după repararea mașinii din aceeaşi cauză; reprezintă circumstanțe din care se poate concluziona faptul că viciul exista la momentul predării.

În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, s-a arătat în literatura de specialitate că este necesar ca „din cauza viciilor lucrul devine impropriu întrebuințării potrivit destinaţiei, sau îi micșorează utilitatea în asemenea măsură încât să se poată presupune că, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi încheiat contractul sau ar fi plătit un preț mai redus.”[4] respectiv că „obligaţia de garanţie a vânzătorului s-a extins la toate viciile ascunse constând în defectele fizice ale lucrului vândut, cum ar fi funcționarea defectuoasă, starea precară, imposibilitatea folosirii potrivit destinaţiei, nu însă şi la viciile juridice ale bunului. Singura condiţie legală este ca viciul să fie redhibitoriu, deci să împiedice utilizarea lucrului, neavând relevanţă dacă defectul este important sau secundar, ori lucrul este ușor de reparat”[5]

Defecțiunile în discuţie care fac improprie utilizarea bunurilor diferă de la caz, la caz. De exemplu, aprinderea martorului aferent motorului de pe computerul de bord poate reprezenta o problemă susceptibilă de a face improprie utilizarea autovehiculului.

În altă ordine de idei, este important de menţionat că potrivit art. 1708 alin. (1) Cod Civil, în măsura în care prin contract nu se face mențiune expresă în sensul că vânzătorul nu va garanta cumpărătorul contra viciilor ascunse, vânzătorul este obligat să garanteze contra viciilor ascunse, chiar şi atunci când nu le-a cunoscut.

          Ce spune practica instanţelor?

Curtea de Apel București[6] a menţionat, pe acest subiect, următoarele: „Dispozițiile art. 12 lit. a din O.G. nr. 51/1997 modificata prevăd ca "In temeiul contractului de leasing, locatarul/utilizatorul are următoarele drepturi: a) de acțiune directa asupra furnizorului, in cazul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar in perioada de garanție si post garanție, locatorul/finanțatorul fiind exonerat de orice răspundere;"

Este întemeiată susținerea apelantei in sensul ca aceasta acțiune privind calitatea  bunului obiect al contractului reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractului, consacrat prin art. 973 C.civ.

Obligația furnizorului, vânzător al bunului ce face obiectul leasingului fata de cumpărătorul finanțator este de garanție contra viciilor lucrului vândut. In cazul încălcării acestei obligații de către furnizor, cumpărătorul finanțator are la îndemână fie o acțiune in rezoluțiunea vânzării, fie o acțiune de reducere a valorii lucrului vândut.

Acțiunea directa a utilizatorului contra furnizorului bunului obiect al contractului de leasing privind calitatea acestui bun nu poate avea ca obiect decât acțiunile pe care finantatorul-cumparator al bunului le are împotriva furnizorului vânzător pentru reclamarea viciilor lucrului vândut.”

          Pe scurt:

·       Dacă avem autovehicule care fac obiectul contractelor de leasing, care s-au defectat nefiresc şi într-un timp prea scurt, există posibilitatea să putem obține fie repararea acestora pe cheltuiala furnizorului (vânzătorului), fie înlocuirea bunului cu unul de același fel doar că funcţional.

·       Se pot solicita şi daune-interese, care pot include: pierderea efectiv suferită + beneficiul nerealizat.

·       Se solicită toate acestea de la furnizorul autovehiculului, nu de la finanțator (societatea de leasing)!

 Avocat Oana Lup

[1] BOBEI Radu-Bogdan, Contract de leasing. Obligaţia de garanţie a locatorului – conținut, publ. în Revista Romana de Arbitraj 4 din 2008;

[2] M. N. Costin, C. M. Costin, Dicționar…, p. 940.

[3] Alin Gabriel Oprea, Considerații referitoare la obligația de garanție contra viciilor ascunse, 12 noiembrie 2015.

[4] Alin Gabriel Oprea, op.cit.

[5] G. Gheorghiu în Fl. A. Baias, E Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, București, 2012, p. 1769

[6] Curtea de Apel București, Decizia nr. 301 din data de 06.06.2011;