Nulitatea absolută a interceptărilor SRI şi SJIPI. Excluderea proceselor-verbale de redare a convorbirilor. Înlăturarea de la soluționarea cauzei a referirilor la acestea.
Prin Încheierea penală nr. 5/HI/2023 pronunţată la 19 ianuarie 2023, Curtea de Apel Cluj a soluționat cererea apărării de constatare a nulităţii absolute a procedeelor probatorii constând în interceptări efectuate cu sprijinul Serviciului Român de Informaţii şi Serviciul Județean de Informaţii şi Protecție Internă Cluj.
Curtea a pronunţat o soluție legendară, sancţionând prin hotărârea din 19.01.2023 absolut toate consecințele implicării SRI şi DGIPI în cercetarea penală, eliminând inclusiv referirile din rechizitoriu sau din mijloacele de probă administrate în dosar, la cuprinsul interceptărilor.
În sprijinul soluției pronunțate, Curtea a statuat că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că punerea în executare a autorizațiilor emise în baza art. 91 și urm. vechiul Cod procedură penală s-a realizat de către SRI. De asemenea, Curtea a constatat că, în parte, transcrierea convorbirilor telefonice a fost realizată de SJIPI Cluj ori altă structură din cadrul instituției.
Având în vedere că interceptările în cauză au fost realizate în temeiul vechiului Cod de Procedură Penală, art. 91 ind. 2 alin. (1) din acest act normativ prevedea că procurorul este cel care proceda personal la interceptare şi înregistrare sau că aceste activități puteau fi delegate organelor de cercetare penală. Curtea a constatat că nici SRI şi nici SJIPI Cluj nu a avut calitatea de organ de cercetare penală la data autorizării şi efectuării interceptărilor.
În privinţa SRI, Curtea a făcut referire la parag. 155 din Decizia nr. 26/2019, concluzionând că Serviciul Român de Informații nu putea efectua acte de cercetare penală la data autorizării interceptărilor în cauză, ci putea exclusiv să acorde sprijin tehnic la realizarea unor activități de cercetare penală pentru infracțiuni privind siguranța națională, infracţiuni ce nu făceau obiectul cauzei. Prin urmare, intervenția Serviciului Român de Informaţii a fost calificată drept nejustificată în cauza de față.
Referitor la SJIPI, Curtea a arătat că aceasta este: „o structură specializată a Ministerului Afacerilor Interne (MAI), ce desfăşoară activităţi de informaţii, contra informaţii şi securitate, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii amenințărilor la adresa securității naționale privind misiunile, patrimoniul şi informaţiile clasificate în cadrul ministerului. DGPI are rolul de autoritate informativă departamentală şi reprezintă o parte componentă a Comunității Naţionale de Informaţii a României, fiind desemnată în acest scop prin Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Tării nr. 146/2005. DIPI are atribuții de obținere, verificare, procesare, stocare, protecție şi valorificare a informaţiilor necesare realizării atribuţiilor ce revin M.A.I., potrivit legii. Astfel, D.I.P.I. este organizat in temeiul art. 3, alin. 1, lit. b, pct. 16 din O.U.G. nr. 30/2007, ca structura de informaţii in cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Nu există nicio dispoziție legală care să confere ofițerilor şi agenților din cadrul DGIPI (denumirea la data întocmirii notei în dosarul de urmărire penală) calitatea de organe de cercetare penala, chiar dacă fac parte dintr-o structură a MAI, neavând abilitatea legală de a efectua procedee probatorii în vederea obținerii de mijloace de probă. Aceleași aspecte sunt valabile şi în ceea ce priveşte structurile județene ale acestei instituţii, în cauza de față Serviciul Județean de Informații și Protecție Internă Cluj, care a procedat la transcrierea cel puţin parţială a convorbirilor telefonice.”
În continuare, Curtea a procedat la analiza naturii juridice a intervenției SRI şi a SJIPI Cluj, prin punerea în executare a autorizațiilor emise de judecător şi prin transcrierea convorbirilor telefonice, elemente în baza cărora au fost obţinute procesele-verbale de transcriere a discuțiilor telefonice.
Raportat la parag. 20 şi 21 din Decizia nr. 383 din 27 mai 2015 a instanţei de contencios constituţional, Curtea constată că: „punerea în executare autorizațiilor nu poate fi încadrată în noțiunea de suport tehnic la care a făcut referire reprezentanta Parchetului cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri, nefiind altceva decât procedeul probatoriu prin care au fost obținute mijloacele de probă constând în procesele verbale care conțin transcrierile convorbirilor telefonic”.
În continuare se arată că: „în cuprinsul hotărârii apelate, instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat că SRI nu a realizat acte de punere în executare a autorizațiilor în sensul protocolului sancționat de CCR, motiv pentru care a apreciat că nu există niciun caz de nulitate absolută. Această statuare nu avea la acel moment niciun suport probator atâta timp cât în cursul judecății nu s-au efectuat verificări în această privință, fiind respinse cererile în probațiune formulate de inculpați, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii din data de 01 iulie 2020.
Or, mijloacele de probă administrate în apel relevă tocmai acest aspect că Serviciul Român de Informații care nu avea calitatea de organ de cercetare penală a efectuat punerea în executare a autorizațiilor de interceptare, în absența oricărei dispoziții legale care să-i confere această prerogativă. În plus transcrierea convorbirilor telefonice a fost efectuată cel puţin parțial de Serviciul Județean de Informaţii şi Protecție Internă, care nu avea calitatea de organ de cercetare penală.
Ca atare, nici statuarea judecătorului de cameră preliminară referitoare la faptul că interceptările s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată nu este întemeiată. Altfel spus și la data efectuării procedeelor probatorii în discuție au fost încălcate normele de competență materială și funcțională în baza unui protocol secret, act administrativ emis fără niciun temei și cu încălcarea normelor imperative ale Codului de procedură penală anterior.”
Raportat la toate aceste chestiuni, instanţa a constatat nulitatea absolută a interceptărilor efectuate în cauză, având ca obiect interceptarea, localizarea şi înregistrarea convorbirilor şi/sau comunicărilor telefonice, respectiv interceptarea, localizarea şi înregistrarea audio şi video a convorbirilor şi comunicărilor purtate în mediul ambiental.
În egală măsură, Curtea a dispus, în temeiul art. 102 alin. (2)-(4) Cod de procedură penală excluderea şi îndepărtarea fizică (conform Deciziei nr. 22/2018 a Curţii Constituţionale) din cuprinsul materialului probator:
Ø a suporţilor optici ce conţin interceptările efectuate în cauză.
Ø a proceselor-verbale de redare a convorbirilor înregistrate;
Ø a proceselor-verbale în care s-a arătat că în urma activităţilor de verificare şi investigaţii în cauză, organul de cercetare penală a stabilit identitatea persoanelor care sprijină persoanele cercetate în desfăşurarea activității ce face obiectul cauzei, modalitatea în care aceasta era realizată, indicarea punctuală a datei şi orelor la care persoanele vizate s-au întâlnit în diferite locații. Cu privire la aceste aspecte, instanţa a arătat că există suficiente elemente pe baza cărora se poate deduce că informaţiile cuprinse în aceste procese-verbale au fost obţinute ca urmare a activităţilor de filaj şi supraveghere realizate de către Serviciul Român de Informaţii, chestiune ce reiese din probatoriul administrat în cauză.
Nu în ultimul rând, instanţa a subliniat că deoarece în prezent cauza se află în faza de apel, fiind depășită etapa camerei preliminare, nu se poate proceda la eliminarea referirilor la mijloacele de probă din rechizitoriu sau a altor înscrisuri aflate la dosarul cauzei, această chestiune fiind posibilă exclusiv în Cameră Preliminară de către emitentul rechizitoriului.
Cu toate acestea, s-a arătat că nu se va tine seama de conţinutul convorbirilor redat în rechizitoriu, în toate cererile adresate de procuror judecătorului din cadrul Tribunalului Cluj în temeiul art. 91 indice 1 şi urm. din vechiul Cod procedură penală, în declaraţiile de suspect/inculpat luate în cauză, precum şi în alte mijloace de probă care nu sunt afectate de dispoziţia de excludere.
Cu alte cuvinte, Curtea de Apel Cluj a sancţionat în mod complet intervenția nelegală a SRI şi a SJIPI Cluj în cercetarea penală derulată în cauză, înlăturând de la soluționarea cauzei, fizic sau virtual, orice urmă a acesteia.
Clientul a fost reprezentat de dna av. Oana Lup din cadrul Highline Law Firm.
