Cameră preliminară. Restituirea rechizitoriului la procuror. Nedescrierea actelor materiale din conţinutul infracţiunilor reţinute în formă continuată.

Prin încheierea pronunţată la data de 20.11.2023, Judecătoria Şimleu Silvaniei a admis excepţiile formulate de apărare în procedura camerei preliminare cu privire la lipsa descrierii în rechizitoriu a împrejurărilor în care s-ar fi comis actele materiale reţinute în sarcina inculpatului.

Mai exact, inculpatul H.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea, în intervalul 2011 – 30 iunie 2014,  a două infracţiuni contra persoanei, ambele reţinute în formă continuată – 10 acte materiale, respectiv 15 acte materiale. Cu toate că s-a indicat numărul actelor materiale, niciunde în cuprinsul rechizitoriului nu s-a descris în ce condiţii s-ar fi comis acestea ori împrejurările de loc şi timp în care inculpatul ar fi exercitat acţiunile prevăzute  de normele de incriminare.

În plus, procurorul a omis să indice data comiterii ultimului act material, fiind astfel imposibilă stabilirea legii penale mai favorabile ori data de la care curge termenul de prescripţie a răspunderii penale, exigenţe necesar a fi respectate cu atât mai mult cu cât infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, au suferit de-a lungul timpului mai multe modificări legislative.

Validând raţionamentul apărării, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că „data şi locul săvârşirii presupuselor infracţiuni nu sunt clar stabilite, fiind indicat doar un interval de timp începând cu anul 2011 şi până în anul 2014, în care se susţine că s-ar fi săvârşit nu mai puţin de 15 acte materiale (...) (n.n. aferente primei infracţiuni) şi cel puţin 10 acte materiale (...) (aferente celei de-a doua infracţiune), fără a se indica, măcar în parte şi nici măcar partiţionat, data la care s-ar fi săvârşit aceste acte şi locul unde au fost săvârşite.

Nici măcăr un singur act nu este indicat, cu o dată sau loc concret stabilite, nici măcar prin prisma altor elemente care să permită şi să conducă la stabilirea datei şi locului săvârşirii presupuselor acte materiale. ” În privinţa modului de descriere a actelor materiale, instanţa a apreciat că „nu s-a indicat cum au fost săvârşite actele materiale care intră în conţinutul infracţiunilor, nu a fost descris în ce constă acestea, când şi unde au fost săvârşite, la ce interval de timp, unul de celălalt, în baza cărei rezoluţii infracţionale a fost reţinută unitatea legală de infracţiune, fiind făcută doar o trimitere disparată, la declaraţiile administrate în cauză în expozeul rechizitoriului la starea de fapt.

Având în vedere consecinţele pe care o atare descriere a acuzaţiilor le produc în privinţa dreptului la apărare al inculpatului, judecătorul de cameră preliminară a pus în vederea Parchetului să îndrepte neregularităţile constatate în sensul: indicării numărului exact de acte materiale care intră în conţinutul fiecăreia dintre cele două infracţiuni în formă continuată; fiecare act material, în parte, va fi descris în fapt – se va indica expres locul, timpul şi modul de comitere a acestora, cu o cât mai mare precizie posibilă; fiecare faptă, care constituie act material, vor avea indicate elementele de tipicitate; în rechizitoriu, la dispozitivul acestuia, se vor indica infracţiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată în concurs, încadrarea juridică a acestora, cu toate actele materiale care compun unitatea legală de infracţiuni.

Asistenţa juridică a inculpatului în această cauză a fost asigurată de echipa de avocaţi formată din Rus Marian Silviu, Claudiu Beinşan şi Raul Hoza din cadrul Highline Law Firm.

Previous
Previous

Măsuri de asigurarea transporturilor. Obligaţii în sarcina societăţilor de transport. Sancţiuni.

Next
Next

Sechestrul asigurător. Trimiterea spre rejudecare. Încălcarea dispoziţiilor privind citarea. Nemotivarea.